Creatia

Aforisme
Categoria Aforisme din sectiunea Creatia
Poezii
Poezii category
Muzica pe versuri
Muzica pe versuri category
Traducator
G. Vieru ca Traducator
Lucrari scrise in colaborare
Lucrari scrie in colaborare category
Publicistica
Publicistica category
Interviuri, Dialoguri, Mese rotunde
Interviuri, Dialoguri, Mese rotunde category
Ilustrari de carti
Ilustrari de carti

Aforizme

E bine să înveţe un popor de la altul, însă nu e bine să înveţe un popor pe altul.
O spun să mă audă şi plin de floare pomul: „Şi din mormânt voi spune mulţimii adevărul”.
Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul.
Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trai pe contul istoriei altora.
Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu se cunosc între ei.
Poate că într-adevăr ochii femeii iubite sunt marginea lumii.
Nu m-ar cuprinde mirarea dacă doua morminte române s-ar certa într-o zi între ele, mira-m-aş dacă s-ar împăca.
România este o ţară plina de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe.
Românul dezmiardă şi drăgălăşeşte până şi pe diavol - l-a numit Michiduţă -crezând că astfel îl păcăleşte şi-l îmbunează. Pe dracu!
S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.
Mama este începutul tuturor începuturilor.
Basarabia, un copil înfăşurat în sârmă ghimpată!
Daca n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă.
Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama.
Întreaga societate şi întregul univers a atârnat şi va continua să atârne de genele unei femei.
La trei lucruri se pricep şi bărbaţii bine: să însămânţeze femeia, să facă războaie şi să caute în cratiţă.
A gândi aforistic înseamnă a împinge din spate cuvintele până când îşi iau zborul.
In artă ca şi în război, trebuie să mergi pe drumul tău ca să învingi.
Sunt bun în măsura în care mi-o îngăduie răul din jur.
Sunt ochii mării frumoşi, dar mergem după apă la izvor.
Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă.
Nici copilul nu plânge când de pâine se frige.
“Acesta e Soarele”, spunem copiilor, şi nimeni nu întreabă: “De ce?”
Nu mi-aţi spart cerul din fereastră odată cu geamul.
Răbdarea îndelungată se preschimbă în lene.
Cât caracter, atâta ţară.
Singurul lucru pe care nu-l poate face românul este s-o pârască pe Moartea Vieţii.
Poţi iubi până la Dumnezeu, dar este cu neputinţă să şi gândeşti până la El.
Doi sunt cei care pot muri de plăcere: scărpinaţi porcul şi graniţa de pe Prut.
Românul e ruşinos, dar uneori poate lua de cumătru şi pe Dumnezeu.
Eu n-am trecut Prutul - l-am sărit.
Chiar dacă nu ar exista Dumnezeu, oricum, nu omul a creat Universul.
Românul îşi cheltuieşte viaţa dovedindu-şi dreptatea.
Durerea nu este un stil artistic.
Românul nici pe al său pământ nu a umblat destul, nu că să calce moşia altora.
Mi-ar fi ruşine să întreb pe maică-mea dacă-i româncă sau nu.
Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer - şi nu vor mai fi nici copii atunci...
Cărunteţea lui Dumnezeu, zăpada-n Carpaţi şi halatul medicului - atât a rămas curat în lumea asta.
Un nume curat - iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborăt în pământ.
Omul, dacă ar trăi nu 70, ci 700 de ani, s-ar urca lui Dumnezeu în cap.
Doamne, eu ştiu că mulţi se roagă bunătăţii şi răbdării tale numai de aceea că nu pot linguşi moartea. Şi Tu îi ierţi.
Lasă-te răstignit, adevărule, poate că te va găsi lumea în sufletul ei aşa cum l-a găsit pe Hristos.

Publicistica
crisoarea poetului Grigore Vieru adresatá Presedintelui Statelor Unite, George W. Bush

Stimate domnule Preşedinte al Statelor Unite ale Americii, George W. Bush
Ştim că primiţi zilnic, din toate colţurile lumii, numeroase mesaje încărcate cu mari dureri omeneşti şi cu mari speranţe. Vă rog să primiţi încă unul. Sunt un scriitor român din Republica Moldova, născut în 1935. Am participat, alături de alţi intelectuali basarabeni, la revoluţia basarabeană de dezrobire naţională pe care am făcut-o cu ajutorul icoanelor, poeziei şi muzicii, şi bineînţeles cu ajutorul populaţiei. Mă aflu şi azi pe baricade alături de aceiaşi intelectuali. Cel mai frumos lucru este că în ultima vreme simţim alături umărul tinerilor, profesorilor şi copiilor noştri.
Din 21 noiembrie a.c. mă găsesc pe miraculosul pământ al Americii invitat de Preacucernicul Părinte Protopop Constantin Alexe de la Biserica Ortodoxă Român "Sf. Treime" din Los Angeles şi de Consiliul Mondial Român al cărui Preşedinte este domnul Mircea Popescu. Sunt fericit că am ajuns în Ţara Dumneavoastră care a devenit şi Ţara atâtor români. Am reuşit chiar să compun un imn dedicat Californiei care m-a cucerit prin frumuseţea ei. Încă din copilărie, prin anii 50, auzeam pe cei vârstnici spunând în şoaptă: "Las’ că vin americanii". Nu înţelegeam mare lucru atunci din asta.
Am aflat mai tarziu ca americanii erau asteptati si in Romania Tara de care fostul imperiu sovietic ne despartise in mod criminal. Americanii au ajuns in Romania. Tarziu, dar au ajuns. Imbratisarea recenta de catre NATO a Romaniei a devenit un prilej de bucurie si fericire pe ambele maluri ale Prutului apa blestemata care inca ne mai desparte. Speram ca si Basarabiei ii va veni mai usor dupa aderarea Romaniei la structurile euro-atlantice. In prezent Republica Moldova se zbate in ghearele unei saracii groaznice.Din pacate, aproape ca ne-am obisnuit cu indelunga mizerie materiala. Ne multumim cu putin, pentru ca asa am fost educati. Eu sunt una din victimile acestei educatii. Parca as fi gata sa indur mai departe intreaga saracie daca mi s-ar lasa in pace Credinta stramosilor mei, Limba Romana si Istoria romanilor. Sunt gata sa indur, in aceasta ideie chiar si sarma ghimpata de la Prut care imi zgarie inima si care stiu ca odata si odata va cadea asa cum a cazut Zidul Berlinului. Va asigur ca multi romani basarabeni gandesc ca mine.
Romanii au un proverb care suna astfel: "Lupul isi schimba parul, iar naravul ba". Iata ca, desi vor sa para democrati, comunistii din R. Moldova nu-si prea schimba naravul. Teroarea politica si suprimarea libertatii de exprimare continua dupa un program bine pus la punct. A fost oprita (stinsa, ca sa zicem asa) retransmiterea pe teritoriul R. Moldova a emisiunilor postului national de televiziune din Romania.

Chiar in aceste zile, in preajma sosirii in SUA a presedintelui R. Moldova, Vladimir Voronin, a fost inchis oficial postul de radio "Vocea Basarabiei". Este urmarita Mitropolia Basarabiei, unii preoti care o slujesc sunt batuti bestial. Este inca urmarita si atacata in presa guvernamentala Limba Romana si studierea in scoala a Istoriei romanilor. A fost arestat si bagat in puscarie redactorul-sef al saptamanalului "Accente", Sergiu Afanasiu. Numai solidaritatea activa a ziarsitilor democrati a reusit sa-l scoata de-acolo. Impusat scriitorul Mihail Garaz. Omorat regizorul Ion Mija. Nu se stie in ce imprejurari au murit intr-un accident rutier marii artisti Ion si Doina Teodorovici si stralucitul politician, fost detinut politic, Gheorghe Ghimpu. Strivit cu autocamionul pe trotuar poetul Dumitru Matcovschi. Batut fara mila, noaptea, in fata casei sale redactorul-sef al saptamanalului national "Literatura si arta" care e si un mare poet si publicist, Nicolae Dabija. In emisiunile de la asa zisul post national moldovenesc de televiziune nu este voie sa se pronunte cuvantul "roman", necum sa se admire Tara stramosilor. Acasa la el, in R. Moldova, nu este asteptat (ca sa nu zicem altfel) de catre oficialitati marele luptator Ilie Ilascu, cel care a facut 9 ani de puscarie politica, actualmente stabilit in Romania. Sunt urmariti sau izgoniti din post prefectii, sefii consiliilor judetene, primarii, directorii de scoli care nu convin politicii de deznationalizare a regimului comunist.
Am putea umple zeci de pagini, domnule Presedinte, cu exemple de asemeni atrocitati comuniste in R. Moldova unde nostalgicii rosii si-au gasit un cuib caldut gratie blajinatatii traditionale si tolerantei romanilor basarabeni, gratie fricii multora de Siberia, frica de care inca nu ne-am despartit. Si bineinteles, gratie armatei a 14-a care nicidecum nu se lasa urnita din Transnistria.
Consideram si noi, ca si Domnia Voastra, ca nici terorismul religios, nici cel politic, nici oricare alt terorism nu poate fi tolerat in noul secol in care am pasit. Iata de ce am indraznit sa va scriu. Va multumesc pentru ingaduinta de a ne asculta.
Cu dragoste si aleasa pretuire,
Grigore Vieru, Poet, membru al Academiei Romane - Los Angeles, California - 17 decembrie 2002
Autorul scrisorii: Poetul Basarabean Grigore Vieru.
Scrisoarea a fost publicata in jurul datei de 15-16 decembrie 2002, in multe publicatii romanesti din Romania, Republica Moldova, Statele Unite, si alte Tari de pe Glob.