Aforisme

E bine să înveţe un popor de la altul, însă nu e bine să înveţe un popor pe altul.
O spun să mă audă şi plin de floare pomul: „Şi din mormânt voi spune mulţimii devărul”.
Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul.
Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trai pe contul istoriei altora.
Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu se cunosc între ei.
Poate că într-adevăr ochii femeii iubite sunt marginea lumii.
Nu m-ar cuprinde mirarea dacă doua morminte române s-ar certa într-o zi între ele, mira-m-aş dacă s-ar împăca.
România este o ţară plina de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe.
Românul dezmiardă şi drăgălăşeşte până şi pe diavol - l-a numit Michiduţă -crezând că astfel îl păcăleşte şi-l îmbunează. Pe dracu!
S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.
Mama este începutul tuturor începuturilor.
Basarabia, un copil înfăşurat în sârmă ghimpată!
Daca n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă.
Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama.
Întreaga societate şi întregul univers a atârnat şi va continua să atârne de genele unei femei.
La trei lucruri se pricep şi bărbaţii bine: să însămânţeze femeia, să facă războaie şi să caute în cratiţă.
A gândi aforistic înseamnă a împinge din spate cuvintele până când îşi iau zborul.
In artă ca şi în război, trebuie să mergi pe drumul tău ca să învingi.
Sunt bun în măsura în care mi-o îngăduie răul din jur.
Sunt ochii mării frumoşi, dar mergem după apă la izvor.
Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă.
Nici copilul nu plânge când de pâine se frige.
“Acesta e Soarele”, spunem copiilor, şi nimeni nu întreabă: “De ce?”
Nu mi-aţi spart cerul din fereastră odată cu geamul.
Răbdarea îndelungată se preschimbă în lene.
Cât caracter, atâta ţară.
Singurul lucru pe care nu-l poate face românul este s-o pârască pe Moartea Vieţii.
Poţi iubi până la Dumnezeu, dar este cu neputinţă să şi gândeşti până la El.
Doi sunt cei care pot muri de plăcere: scărpinaţi porcul şi graniţa de pe Prut.
Românul e ruşinos, dar uneori poate lua de cumătru şi pe Dumnezeu.
Eu n-am trecut Prutul - l-am sărit.
Chiar dacă nu ar exista Dumnezeu, oricum, nu omul a creat Universul.
Românul îşi cheltuieşte viaţa dovedindu-şi dreptatea.
Durerea nu este un stil artistic.
Românul nici pe al său pământ nu a umblat destul, nu că să calce moşia altora.
Mi-ar fi ruşine să întreb pe maică-mea dacă-i româncă sau nu.
Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer - şi nu vor mai fi nici copii atunci...
Cărunteţea lui Dumnezeu, zăpada-n Carpaţi şi halatul medicului - atât a rămas curat în lumea asta.
Un nume curat - iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborăt în pământ.
Omul, dacă ar trăi nu 70, ci 700 de ani, s-ar urca lui Dumnezeu în cap.Doamne, eu ştiu că mulţi se roagă bunătăţii şi răbdării tale numai de aceea că nu pot linguşi moartea. Şi Tu îi ierţi.
Lasă-te răstignit, adevărule, poate că te va găsi lumea în sufletul ei aşa cum l-a găsit pe Hristos.